Powered by

© May 2005 Lorentz JÄNTSCHI && Sorana Daniela BOLBOACĂ

Up

1. Titlul
   Osteomielita hematogena subacuta (OHSA)
2. Anul aparitiei
   1999
3. Introducere
   • 35 % din infectiile osoase evolueaza ca osteomielite subacute, in unele tari
   exista o egalitate intre frecventa OHA si OHSA;
   • Cauzele aparitiei acestor forme clinice sunt:
   ••• Virulenta bacteriana scazuta
   ••• Rezistenta organismului crescuta
   ••• Administrarea incorecta a antibioticelor care au mascat semnele initiale
   ••• Localizarea la nivelul scheletului este variabila, dar afecteaza cu predilectie metafizele femurului (distal) si tibiei.
4. Criteriile de diagnostic clinic
   Criteriile clinice de diagnostic sunt sarace. Semnele generale lipsesc sau exista o subfebrilitate care poate sugera o infectie. Semnele locale sunt prezente, de ex. la un copil sau la un adolescent care are la una din articulatiile mari durere ce persista de cateva saptamani.
5. Criteriile de diagnostic paraclinic
   Criteriile paraclinice folosite in diagnostic sunt:
   1) Leziunea tipica, care se intalneste in cazul radiografei conventionale, este
   o cavitate, rotunda sau ovala, cu 1-2 cm diametru situata in epifiza, metafiza sau
   extinzandu-se spre diafiza. Aceeasi cavitate se poate situa si intr-un os cum este,
   de exemplu, calcaneul. Cavitatile situate in metafize nu se insotesc de reactie
   periostala, dar cand sunt localizate diafizar se asociaza cu reactia periostala si
   cu ingrosarea corticalei.
   Exista o clasificare radiografica a osteomielitelor subacute in 6 tipuri:
   - tip 1: metafizar central;
   - tip 2: excentric metafizar cu eroziunea corticala;
   - tip 3: leziune centrala diafizara;
   - tip 4: reactie periostala diafizara fara leziune osoasa;
   - tip 5: leziune epifizara;
   - tip 6: leziune in placa cu extindere epifizara si metafizara.
   2) Explorari de laborator: leucograma normala, VSH crescut.
   3) Scintigrafia arata o activitate crescuta in zona suspectata radiografie.
   in aceasta etapa a diagnosticului de probabilitate, aspectele sunt similare cu cele ale unei tumori osoase, de unde si necesitatea continuarii investigatiilor prin folosirea biopsiei care inlatura indoielile, atunci cand continutul cavitatii trimis pentru examen bacteriologic identifica (50% din cazuri) un stafilococ auriu.
6. Tratamentul prespital
   • medicatie analgezica
   • repausul regiunii afectate.
7. Criteriile de internare si sectia in care este indicata internarea
   Criteriile de internare includ: durerea regionala persistenta de aproximativ 14 zile, fara explicatie si eventual, aspectul radiografie.
   Sectia in care este indicata internarea: chirurgia infantila sau ortopedie.
   Daca o astfel de sectie lipseste din componenta spitalului, bolnavul se va interna in sectia de chirurgie generala, de unde se va transfera intr-o sectie de profil.
8. Tratamentul in spital
   Inaintea biopsiei:
   - antibioterapie, in cazurile subfebrile cu VSH modificat;
   - repaus la pat.
   Dupa rezultatul biopsiei se aplica trepiedul terapeutic din infectiile osoase:.
   - antibioterapie conform antibiogramei;
   - imobilizarea regiunii;
   - chirurgie: gesturile chirurgicale se adreseaza micilor eroziuni si geode si este indicat in tipurile 1, 2, 3, 5 si 6. Se va proceda la chiuretajul cavitatilor urmat de inchiderea sub protectia unui drenaj nstilator aspirativ.
9. Durata medie a spitalizarii
   Spitalizarea 60 zile.
10. Criteriile de externare
    - Clinic fara dureri;
    - Laborator VSH normal;
    - Antibioterapia intrerupta;
    - Miscarile si eventual mersul reluate.
11. Urmarirea pe termen lung
    Evaluare dupa 30 zile de la externare:
    - se constata ca este vindecat; pentru tipurile 5 si 6 se va urmari anual
    pana la terminarea cresterii pentru a depista eventualele sechele ale leziunilor cartilajului de crestere;
    - se constata cronicizarea.
12. Comisia responsabila de realizarea ghidului
    Materialul face parte din Ghidul CMR volumul I.
    Comisia de Ortopedie
13. Componenta grupului responsabil de crearea ghidului
    Prof. dr. N. Georgescu (lasi)
14. Publicarea ghidurilor
    Volume de carte
15. Bibliografie
    1. Apley A. Graham. Apley's System of Orthopaedics and Fractures- 7"» edition, 1993;
    p. 31, p. 259.
    2. Cierny G., Mader J.T. Approach to Adult Osteomyelitis. Orthop. Rev. 1987; 16:259.
    3. Georgescu N. Ortopedie Traumatologie - curs litografiat aparut la Universitatea de
    Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa", lasi, 1996.
    4. GilIespieW. J., Mayo R.M. The Management of Acute Haematogenous Osteomyelitis
    in the Antibiotic Era: a studyofthe outcome. J. Bone Jt. Surg. 1981; 63-B:126.
    5. Gledhill R.B. Subacute Osteomyelitis in Children. Clin. Orthop., 1973; 96:57.
    6. Jani L, Remagen W. Primary Chronic Osteomyelitis. Int. Orthop. (SICOT) 1983; 7:79.
    7. Lindenbaum S., Alexander, H. Infections simulating Bone Tumors: a Review of
    Subacute. Clin. Orthop. 1984; 193.
    8. Nade S. Acute Haematogenus Osteomyelitis in Infancy and Childhood. J. Bone Jt. Surg. 1983; 65-B:109.
    9. Papineau L.J., Dalcout, J.P, Pilon J. Osteomyelite chronique: excision et greffes de
    spongieuse a l'air libre apres mises a plat extensives. Int. Orthop. 1979; 3:165.
    10. Robert J.M., Drummon D.S., Breed A., Chesney J. Subacute Haematogenous
    Osteomyelitis in Children: a Retrospective Study. J. Pediatr. Orthop. 1982; 2:249.
    11. Ropes C, Bauer M.W. Synovial Fluid Changes in Joint Disease. Howard University
    Press Cambridge (Massachusetts). 1953.
    12. Warner C.W. Campbell's Operative Orthopaedics - editata de A.H. Crenshaw, editia
    a 8-a, 1992; voi. I, cap. 4, p. 135.